Întrebându-l eu dacă nu rămâne la vreo mânăstire din
Palestina, el mi-a răspuns: “Părinte, eu n-am venit
la Sfintele Locuri pentru călugărie, ci am venit ca să mă uşurez de păcate”.
“Ei bine (i-am zis eu), dar ca să te uşurezi de păcate, ai nevoie de pocăinţă
şi pentru asta nu este loc mai potrivit decât mânăstirea.”.
Atunci el mi-a zis
cam răstit: “A fost odată mânăstirea mânăstire şi preoţia preoţie dar astăzi nu
mai este. S-a depărtat darul şi nu mai lucrează prin slujitorii de azi.
Biserica s-a şters de pe pământ”. Din vorbele acestea am înţeles că bietul
închinător era ori deznădăjduit, ori rătăcit de credinţă.
Am rămas pe gânduri
câteva minute, apoi am zis: “Dacă nu mai lucrează darul prin slujitorii
Sfântului Altar, atunci nu mai este Biserica creştină, pentru care Domnul şi-a
vărsat sângele, făgăduindu-se că va fi cu ea până la sfârşitul veacului. Căci
zice la Sfânta Evanghelie: “Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la
sfârşitul veacului. Amin.” (vezi sfârşitul Evangheliei de la Matei). Iar în
cartea cea către Efeseni a Sf. Apostol Pavel scrie cum a iubit Hristos
Biserica: “Şi s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească … ca s-o înfăţişeze
Sieşi şi Biserică slăvită, neavând pată sau vătămare … ci ca să fie sfântă şi
fără prihană”. (Efeseni, cap. V, vers. 26).
Atunci fratele a oftat zicând: “Eu
părinte, să-ţi spun adevărat că mi-am pierdut orice încredere în preoţii şi
arhiereii de azi. Pentru asta mă silesc să vin în fiecare an la Sf. Locuri, să
mă botez în apa Iordanului şi să primesc Sfânta Lumină, spre iertarea păcatelor
mele”. “Foarte bine faci, (i-am zis eu) însă Botezul de la Iordan îl săvârşeşti
singur?” “Singur, cu sfinţii îngeri”, mi-a răspuns el. “Şi eşti încredinţat că
primeşti iertarea păcatelor prin asemenea botez, care se repetă în fiecare an?”
(l-am întrebat eu). “Mai poate fi îndoială pentru aceasta? (îmi zice dânsul)
dacă nici apa Iordanului nu ne curăţă de păcate, atunci cine să ne mai cureţe?”
Aceste vorbe ale bietului închinător mi-au umplut inima de durere şi văzând
prostimea lui, precum şi primejdia sufletească în care se afla, am căutat să-l
lămuresc ce înseamnă Taina Botezului şi cum trebuie sfinţită după sfintele
Canoane. Iată cum se înşeală bieţii creştini, cari nu au mărturisire şi nu
cunosc Sf. Scripturi.
Domnul n-a poruncit la nimeni să se boteze singur, după
cum nici El nu s-a botezat singur pe Sine, ci a chemat pe Sf. Ioan Botezătorul
să-i slujească la Botez. Taina Sf. Botez se săvârşeşte numai o singură dată în
viaţă şi anume se face aceasta de către slujitorii Bisericii, căci zice Domnul
la Sf. Evanghelie către Sf. Apostoli (precum şi pentru urmaşii lor cari sunt
arhierei şi preoţi): “Mergeţi dară să învăţaţi toate popoarele, botezându-le în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh …
şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin.
(Cap 28, vers. 19020, Evanghelia de la Matei).
Iar în cartea cea către Efeseni
a Sf. Apostol Pavel scrie lămurit acestea: “Nu este decât un Domn, o Credinţă,
un Botez!” Deci cine crede că se curăţă de păcate dacă se botează singur,
oricând doreşte, acela este în mare rătăcire. Canonul 47 al Sf. Apostoli zice:
“Oricare episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel care are Botez adevărat
… să i se ia darul, ca unul care îşi bate joc de Crucea şi de moartea lui
Hristos …”.
La fel hotărăşte şi Canonul 57 al soborului de la Cartagina. Deci
dacă clericii, care nu socotesc Botezul cel bun şi botează a doua oară sunt
pedepsiţi prin caterisire, atunci oare persoana nesfinţită, care botează
singură (având ideea că se curăţă de păcate ca şi cum ar săvârşi taina), oare
asemenea persoană nu este sub pedeapsă? Rog pe cei cari citesc aceste rânduri
să mă ierte că amintesc despre această rătăcire, care la fraţii noştrii români
sunt sigur că nu se află. Dar pentru că trăim în aceste locuri unde putem vedea
mai multe obiceiuri străine, este bine să ştim cum să povăţuim pe altul la
nevoie.
Mai ales că în ultima vreme, s-au ivit şi unii clerici, cari spun
închinătorilor că dacă cineva se scaldă în Iordan (făcând scufundările
obişnuite ca hagiu) acela primeşte iertarea păcatelor şi pentru asta nu mai are
nevoie de mărturisire. Am cunoscut şi preoţi care învăţau că dacă cineva este
botezat şi primeşte scufundările de hagiu în Iordan, atunci nu mai este nevoie
de Taina Botezului. Iată fraţilor nişte păreri greşite, care zdruncină însăşi
temelia Sfintei noastre Credinţe, care este taina Botezului.
Aghiazma care se
face la Iordan, atunci când vin închinătorii, este pentru a lua blagoslovenie
închinătorii prin scăldare, însă nu este însăşi Taina Sf. Botez, chiar de
rosteşte cineva şi numele Sf. Treimi. Aceasta este o simplă feştanie, iar nu
botez, deşi lumea zice că s-a botezat, când s-a scăldat în Iordan. “
Nota : Fragment preluat din scrierile Sfantului Ioan Iacob Hozevitul
