"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

joi, 25 aprilie 2013

O ratacire care se ascunde sub masca evlaviei !



"În anii din urmă am avut prilejul să cunosc pe un frate care venea din Grecia pentru închinare şi care avea idei greşite asupra clericilor şi tainelor bisericeşti.
Întrebându-l eu dacă nu rămâne la vreo mânăstire din Palestina, el mi-a răspuns: “Părinte, eu n-am venit la Sfintele Locuri pentru călugărie, ci am venit ca să mă uşurez de păcate”. “Ei bine (i-am zis eu), dar ca să te uşurezi de păcate, ai nevoie de pocăinţă şi pentru asta nu este loc mai potrivit decât mânăstirea.”.
Atunci el mi-a zis cam răstit: “A fost odată mânăstirea mânăstire şi preoţia preoţie dar astăzi nu mai este. S-a depărtat darul şi nu mai lucrează prin slujitorii de azi. Biserica s-a şters de pe pământ”. Din vorbele acestea am înţeles că bietul închinător era ori deznădăjduit, ori rătăcit de credinţă.
Am rămas pe gânduri câteva minute, apoi am zis: “Dacă nu mai lucrează darul prin slujitorii Sfântului Altar, atunci nu mai este Biserica creştină, pentru care Domnul şi-a vărsat sângele, făgăduindu-se că va fi cu ea până la sfârşitul veacului. Căci zice la Sfânta Evanghelie: “Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin.” (vezi sfârşitul Evangheliei de la Matei). Iar în cartea cea către Efeseni a Sf. Apostol Pavel scrie cum a iubit Hristos Biserica: “Şi s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească … ca s-o înfăţişeze Sieşi şi Biserică slăvită, neavând pată sau vătămare … ci ca să fie sfântă şi fără prihană”. (Efeseni, cap. V, vers. 26).
Atunci fratele a oftat zicând: “Eu părinte, să-ţi spun adevărat că mi-am pierdut orice încredere în preoţii şi arhiereii de azi. Pentru asta mă silesc să vin în fiecare an la Sf. Locuri, să mă botez în apa Iordanului şi să primesc Sfânta Lumină, spre iertarea păcatelor mele”. “Foarte bine faci, (i-am zis eu) însă Botezul de la Iordan îl săvârşeşti singur?” “Singur, cu sfinţii îngeri”, mi-a răspuns el. “Şi eşti încredinţat că primeşti iertarea păcatelor prin asemenea botez, care se repetă în fiecare an?” (l-am întrebat eu). “Mai poate fi îndoială pentru aceasta? (îmi zice dânsul) dacă nici apa Iordanului nu ne curăţă de păcate, atunci cine să ne mai cureţe?”
Aceste vorbe ale bietului închinător mi-au umplut inima de durere şi văzând prostimea lui, precum şi primejdia sufletească în care se afla, am căutat să-l lămuresc ce înseamnă Taina Botezului şi cum trebuie sfinţită după sfintele Canoane. Iată cum se înşeală bieţii creştini, cari nu au mărturisire şi nu cunosc Sf. Scripturi.
Domnul n-a poruncit la nimeni să se boteze singur, după cum nici El nu s-a botezat singur pe Sine, ci a chemat pe Sf. Ioan Botezătorul să-i slujească la Botez. Taina Sf. Botez se săvârşeşte numai o singură dată în viaţă şi anume se face aceasta de către slujitorii Bisericii, căci zice Domnul la Sf. Evanghelie către Sf. Apostoli (precum şi pentru urmaşii lor cari sunt arhierei şi preoţi): “Mergeţi dară să învăţaţi toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh …  şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin. (Cap 28, vers. 19020, Evanghelia de la Matei).
Iar în cartea cea către Efeseni a Sf. Apostol Pavel scrie lămurit acestea: “Nu este decât un Domn, o Credinţă, un Botez!” Deci cine crede că se curăţă de păcate dacă se botează singur, oricând doreşte, acela este în mare rătăcire. Canonul 47 al Sf. Apostoli zice: “Oricare episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel care are Botez adevărat … să i se ia darul, ca unul care îşi bate joc de Crucea şi de moartea lui Hristos …”.
La fel hotărăşte şi Canonul 57 al soborului de la Cartagina. Deci dacă clericii, care nu socotesc Botezul cel bun şi botează a doua oară sunt pedepsiţi prin caterisire, atunci oare persoana nesfinţită, care botează singură (având ideea că se curăţă de păcate ca şi cum ar săvârşi taina), oare asemenea persoană nu este sub pedeapsă? Rog pe cei cari citesc aceste rânduri să mă ierte că amintesc despre această rătăcire, care la fraţii noştrii români sunt sigur că nu se află. Dar pentru că trăim în aceste locuri unde putem vedea mai multe obiceiuri străine, este bine să ştim cum să povăţuim pe altul la nevoie.
Mai ales că în ultima vreme, s-au ivit şi unii clerici, cari spun închinătorilor că dacă cineva se scaldă în Iordan (făcând scufundările obişnuite ca hagiu) acela primeşte iertarea păcatelor şi pentru asta nu mai are nevoie de mărturisire. Am cunoscut şi preoţi care învăţau că dacă cineva este botezat şi primeşte scufundările de hagiu în Iordan, atunci nu mai este nevoie de Taina Botezului. Iată fraţilor nişte păreri greşite, care zdruncină însăşi temelia Sfintei noastre Credinţe, care este taina Botezului.
Aghiazma care se face la Iordan, atunci când vin închinătorii, este pentru a lua blagoslovenie închinătorii prin scăldare, însă nu este însăşi Taina Sf. Botez, chiar de rosteşte cineva şi numele Sf. Treimi. Aceasta este o simplă feştanie, iar nu botez, deşi lumea zice că s-a botezat, când s-a scăldat în Iordan. “
 
Nota : Fragment preluat din scrierile Sfantului Ioan Iacob Hozevitul

marți, 2 aprilie 2013

Savarsirea unei Cuvioase !



In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.
 
Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte`
Cu ochiul tau iscoditor?
 
Ai pus vreo undita in apa
Si n-o gasesti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?
 
Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Si-i lucru de mirare Avvo,
Ca-ti vine dor a pescui!
Asa s-ar fi mirat oricine

Vazandu-l pe batran sezand
La miezul noptii langa apa
(Pescar pe el l-ar fi crezand).
Dar dupa cum se vede treaba

Nu-i este lui de pescuit
De sta asa in nemiscare,
Rugandu-se necontenit.
Privind mai bine, vom cunoaste

Ca este “Pustnicul Zosima`,
El poarta mantie in spate,
La piept: Epitrahil si schima.
Un vas bisericesc in mana,

El tine prea cuviincios
Avand dumnezeiescul Sange
Cu Sfantul Trup al lui Hristos.
In vremea asta el asteapta

Din ceea parte de Iordan,
Sa vie spre impartasire
“Sihastra de neam Egiptean`.
Un an de zile se-mplinise

De cand s-a inteles cu ea
S-aduca “Sfintele` Batranul
Si-acuma ea intarzia!
In mintea lui i se strecoara

O banuiala cu fior:
“Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Sa vad acum acel !
Si daca vine ce voi face?
De luntre nu m-am ingrijit`!

Acestea cugetand Batranul
Un plans amar l-a napadit.
Dar numai iata ca zareste
Pe Sfanta pustnica venind

Deasupra apei (ca pe gheata)
Mirat o vede el pasind.
Pe trupul ei parlit de soare
Si ca o scandura uscat

Ea poarta doar o zdreanta veche
Pe care Pustnicul i-a dat.
In ziua cand era sa moara
Atuncea s-a impartasit

Si pentru asta pe Zosima
Mai inainte l-a vestit.
Caci vrand sa moara nestiuta
I-a zis sa vie la un an

S-o afle ca mai inanite
De ceea parte de Iordan.
Cu multa nerabdare Avva
In anul urmator venind

Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.
Iar in nisip era scrisoare
Cu ziua savarsirii ei:
Ca-i este numele “Maria`

S-o-ngroape dupa obicei.
Cantandu-i cele cuvenite
Sedea Batranul cugetand,
Ca nu avea nici o unealta
Sa-i faca groapa in pamant!
 
Dar, O! Minune prea slavita!
Venind un leu infricosat,
Cu ghearele scobind indata,
Mormantul Sfintei a sapat!
 
Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a ingropat !
 
Nota: Poezia " Savarsirea cuvioasei Maria Egipteanca" autor Sfantul Ioan Iacob Hozevitul