"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

marți, 2 februarie 2010

Sfantul Iustin Popovici


"Fost-a om trimis de la Dumnezeu" ( In. 1,6 )
Numele lui era Iustin
Arhim.Gheorghe Kapsanis
Acum un an , poate si mai mult, nu mai imi amintesc cu exactitate, am ajuns la mormantul unui parinte.
Undeva in muntii Serbiei, intr-o manastire ireala, dupa zidirile bisericutei odihnea un Sfant.
In naivitatea mea nici nu stiam la Cine am venit.
Abia pe parcurs, mult dupa aceea, am realizat unde am fost si la mormantul cui m-a adus Dumnezeu .
Cutremurator, caci atunci eram inconstienta, dar acum daca va mai ingadui Dumnezeu sa merg nu ma voi mai dezlipi de acel simplu loc de veci al marelui Sfant Iustin Popovici.
Am vrut de mult sa scriu despre el si ma bucur in inima mea ca a venit momentul.
Din viata Sfantului am ales a asterne, diferite momente, intamplari si cuvinte rostite ca si motto-uri de viata pentru cei doritori de adevar.
Sa ne fie spre folosul sufletului toate cele traite si rostite de el.
"Parintele Iustin Popovici s-a nascut in orasul Vranie, din sudul Serbiei, de sarbatoarea Buneivestiri,in anul 1894, din parinti binecredinciosi, pe nume Spiridon si Anastasia.
La botez a primit numele de Blagoie, care aminteste de ziua praznicului in care s-a nascut (1).
Familia sa avea adanci radacini preotesti. Bunicul , popa Alexa, fusese al saptelea preot la rand din familia Popovici.
Tatal lui Blagoie, Spiridon Popovici, a intrerupt aceasta traditie pentru o generatie, dar nu a fost mai putin credincios si evlavios si a mentinut in familia sa toata mostenirea crestina pe care o dabandise de la stramosii sai.
In aceste conditii a crescut si Blagoie.
Iar mai apoi legatura sa tainica cu Sfantul Ioan Gura de aur reiese si dintr-o insemnare de mai tarziu gasita pe moltfelniculsau dupa mutarea la Domnul: " In ajunul zilei Sfantului Prooroc Ieremia, 1/14 mai 1955, la miezul noptii, la Leskovat l-am vazut in vis pe Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-o minunata imbracaminte arhiereasca aurita, cu o Evanghelie de aur starlucita in maini. El vine spre mine, eu ma grabesc in intampinarea lui , cad inaintea picioarelor lui, ii sarut poala si picioarele, el imi pune Evanghelia pe cap si citeste. Cand termina de citit, eu il intreb cu bucurie ce a citit. El imi raspunde : <<>> A urmat o dulceata a inimii, o bucurie de nedescris in suflet..."
Inca si un fiu duhovnicesc al parintelui Iustin a avut in 1966 urmatorul vis : l-a vazut pe Sfantul Ioan Gura de Aur in chilia parintelui Iustin.
Parintele facea metanii , iar sfantul il binecuvanta si zicea <<>
Voia ca toate gandurile sale sa fie indreptate spre Dumnezeu si considera pagubitor orice gand, orice miscare care nu era spre slava lui Hristos, orice clipa in care ochii sai nu varsau lacrimi.
"Cel mai frumos si mai de pret lucru pe care el ne-a invatat a fost sa-L iubim pe Hristos."
Din cugetarile Sfantului: " E usor sa fii romano-catolic si e si mai usor sa fii protestant, dar greu - prea greu sa fii ortodox. Caci a fi ortodox inseamna a fi in nevointa neincetata ( de a te ridica ) de la om la Dumnezeu-om, a fi in neincetata zidire de sine prin nevointe dumnezeiesc -omenesti ".
O insemnare obisnuita din jurnalul sau de taina ne arata ca , de pilda, la inceputul anului nou 1923 face doua mii de metanii, rugandu-se cu lacrimi Sfantului Vasile cel Mare , a carui zi de praznuire, cu urmatoarele cuvinte : '' Sfinte Parinte Vasile cel Mare, invie mortul din mine in Noul An ".
In timpul Postului cel Mare rugaciunile si metaniile sale se inmulteau, ajungad ca in ajun de Vinerea Mare sa faca cate 3200 de metanii si 1800 de rugaciuni. Rugaciunea ii era indispensabila, dupa cum el insusi nota :" Fara rugaciune nu ma incumet sa dau ochii cu nimeni, cu nimic, cu nici o fata, cu nici o creatura."
Cateva intamplari
"Odata pe cand parintele era profesor univesitar, a plecat intr-o vara sa viziteze manastirea Sfantului Prohor Pcinski, inchiriind o trasura care sa-l duca pana acolo.
Pe drum a zarit o batrana care mergea pe jos in aceeasi directie.
Totdeauna fiind gata sa sara in ajutorul celorlalti, parintele a invitat-o pe aceasta sa mearga alaturi de el in trasura, dar ea i-a raspuns : " Iti multumesc, fiule, dar sunt saraca " .
Crezand ca batrana se teme sa nu i se ceara bani, parintele i-a spus ca nu trebuie sa plateasca nimic, dar ea i-a raspuns : " Nu de aceea , fiule, am spus ca sunt saraca, ci pentru ca nu am altceva ce sa duc sfantului decat aceasta truda ( mersul pe jos )".
Atunci , dupa cum singur povestea parintele mai tarziu, s-a lovit cu palma peste frunte si a exclamat: '' Ei, Iustine, Iustine, ai ajuns profesor de teologie, dar evlavia acestei batrane inca nu o ai".
Apoi a platit indata vizitiului, trimitandu-l inapoi cu trasura, iar el si-a continuat drumul pe jos , impreuna cu batrana.
" Odata parintele calatorea cu trenul , impreuna cu cateva maici din manastirea sa. La o statie a urcat un ofiter cu niste sodati si le-a poruncit:
- Coborati din vagon, aici este rezervat pentru soldati!
-Nu coboram. Si noi suntem armata , si noi am luptat, a raspuns parintele.
-Dar, tovarase...- a amenintat ofiterul
- Eu nu sunt trovarasul tau, nu s-a lasat parintele.
-Ce-ai spus?
- Ce-ai auzit.
Ofiterul insa nu voia sa se arate violent de fata cu calugaritele. Pana la urma s-a asezat si au inceput sa discute. Parintele Iustin spunea:
-Sarbii ortodocsi sunt adevaratii sarbi.
-Nu, tovarase, eu sunt sarb, dar nu sunt ortodox, a replicat ofiterul.
-Atunci prin ce esti sarb?
-M-am nascut pe pamant sarbesc.
-Si boii se nasc pe pamantul sarbesc si nu sunt sarbi, i-a raspuns parintele, lasndu-l pe ofiter fara replica.
Asadar prin felul sau de a fi, fara compromisuri, sincer si direct, parintele starnea adesea mania puternicilor vremii.
De mai multe ori acestia au hotarat uciderea parintelui , dar n-au putut sa o in -faptuiasca.
Maica Glicheria, care a urmat la staretie dupa maica Sara, isi aminteste ca la un moment dat un barbat i-a marturisit ca a fost trimis de trei ori inainte de 1960 ca sa il lichideze pe parintele Iustin, dar de fiecare data cand intra in biserica pentru aceasta, el intepenea, nemaiputand sa faca nimic.
In el erau consemnate printre altele celebrele cuvinte :
" Sunt trei caderi principale in istoria neamului omenesc: cea a lui Adam, cea a lui Iuda si cea a papei..."
"Sinceritatea este limba adevarului; dogma despre infailibilitatea papala din veacul al XIX-lea nu este altceva decat renasterea idolatriei si a politeismului...."
Nu incerca niciodata sa se impuna in fata celorlalti si era foarte delicat fata de fiecare persoana cu care se intalnea. Ii placea sa spuna si sa dea pilda personala pentru aceasta, ca de fiecare om trebuie sa te apropii " cu pasi de porumbel", cu multa atentie si grija, pentru a nu rani, a nu umili si a nu dispretui pe nimeni.
Dar era cautat si se intalnea fata catre fata si cu alti mari parinti ai Ortodoxiei, cum a fost parintele Cleopa din Romania, care l-a vizitat la Celie in 1977 si i-a cerut sfatul atunci cand a vrut sa ramana in Athos, iar avva Iustin l-a indrumat sa se intoarca in tara sa pentru a fi de folos poporului insetat de Dumnezeu.
In ziua praznicului Buneivestiri, a fost chemat la sanul Tatalui Ceresc tot la aceeasi sarbatore , la 25 martie 1979, tocmai cand implinea varsta de 85 de ani.
".....a sfatuit pe fii lui duhovnicesti cum sa-si continue viata ,spunandu-le sa dea totul pentru Hristos, iar pe Hristos sa nu-L dea pentru nimic in lume.
"Prin abisuri infricosatoare si prin prapastii grozave trece iubirea mea spre tine, cerule albastru; spre tine omule bun; spre tine , dumbrava inflorita;spre tine, floare mirositoare; spre tine ,Preabunule si Preagingasule!
Prin nenumarate morti strabate iubirea mea spre tine, o , dulcea mea Nemurire!
De aceea tristetea este tovarasul meu de drum nedespartit.
Orice grosolanie este cu desavarsire moarte pntru mine. Cele mai mari grosolanii le-am indurat in aceasta lume de al fiinta care se numeste om.
O, cateodata el este moarte pentru toate bucuriile mele! Ochii mei ,priviti dincolo de el si deasupra lui spre Cel Preabun si Preagingas! Bunatatea si gingasia, acestea sunt viata pentru mine, acestea-nemurire, acestea vesnicie. Fara bunatate si gingasie viata este iad.
Simtind bunatatea Preabunului si Preagingasului, eu sunt cu totul in rai."
Pentru rugaciunile , Sfantului Iustin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste si ne mantuieste pe noi pacatosii! Amin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu